Marisa, castigatoarea ‘Bravo, ai stil!’ are planuri mari: „Vreau sa ma vad cu oamenii care m-au sustinut”
1. De ce Bravo, ai stil?. Profesional vorbind, la ce te asteptai atunci cand ai decis sa participi?
– Sunt pasionată de modă încă de pe vremea când îmi îmbrăcam păpușile. A fost o pasiune pe care am avut-o de mică și am avut și susținere din partea mamei, care m-a învățat tot timpul să fiu cochetă și mi-a stimulat creativitatea în această direcție. Sunt studentă la UNARTE – design vestimentar, deci îți dai seama că am urmărit primul sezon BRAVO, AI STIL! cu sufletul la gură. Am știut de atunci că voi participa și eu în al doilea sezon. Consider această emisiune o practică extraordinară și nu mi-a înșelat așteptările. A fost mai mult decât atât: un test de rezistență, o lecție de viață cu multe ramificații și un stimulent extraordinar. Jurații sunt senzaționali și am învățat enorm de la ei. Este cel mai important și folositor episod din viața mea de până acum, și când spun asta nu mă refer neapărat la faptul că am câștigat marele premiu, ci la experiența uriașă acumulată în șapte luni de competiție.
2. Care crezi ca au fost atuurile tale? De ce crezi ca ai castigat?
– Nu sunt deloc o fire conflictuală, nu prea știu să atac, nu port ranchiună. Am un temperament destul de calm, urăsc violența de orice fel și cred că oamenii au apreciat asta foarte mult, pentru că au fost multe momente în care m-am confruntat cu ostilitate, dar nu am răspuns niciodată cu agresivitate. Apoi, am o fire copilăroasă și sunt foarte zăpăcită și împrăștiată. Asta m-a băgat în multe belele în acest concurs, dar sunt sigură că mi-a adus și multă simpatie din partea oamenilor. A fost incredibil să simt atâta dragoste din partea lor și atâta susținere, chiar și atunci când eram lipsită de inspirație, când am greșit sau când am fost la un pas de eliminare. Nu prea reușesc să fac strategii, nu am încercat să par altceva decât sunt, nu am jucat rolul de ”perfectă”. Oamenii de acasă au simțit asta și m-au îndrăgit. Și, cu siguranță, le-a plăcut mult și stilul ”marisian”, așa cum spune Maurice – multă culoare, exotism, imprevizibil, fără vulgaritate. Sunt încă un copil și nu am încercat să par mai mult de atât.